Instrumente juridice semnate şi ratificate de România

România a devenit parte la 102 de convenţii ale Consiliului Europei şi a semnat alte 11, dintre care cele mai importante sunt:

• Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului (20 iunie 1994) şi cele 14 protocoale adiţionale;
• Protocolul 14 bis la Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, instrument conceput pentru eficientizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului (14 septembrie 2009);
• Carta autonomiei locale (17 noiembrie 1997);
• Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante, precum şi cele două protocoale adiţionale la această convenţie (4 octombrie 1994);
• Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (11 mai 1995), România fiind prima ţară care a ratificat această convenţie);
• Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (ratificată la data de 29 ianuarie 2008);
• Carta socială europeană (revizuită) (7 mai 1999);
• Codul European al Securităţii Sociale (va intra în vigoare la 10 octombrie 2010); 
• Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, adoptată la Strasbourg, la 27 ianuarie 1977 (ratificată la 2 mai 1997);
• Convenţia europeană de asistenţă judiciară reciprocă în materie penală şi Protocolul adiţional la aceasta (ratificate, la 9 decembrie 1998);
• Convenţia Consiliului Europei pentru combaterea traficului de fiinţe umane (ratificată la 21 august 2006);
• Convenţia Consiliului Europei pentru prevenirea terorismului (ratificată la data de 21 februarie 2007);
• Convenţia Consiliului Europei privind adopţiile (revizuită) (4 martie 2009).

În perioada noiembrie 2005-mai 2006, România a deţinut Preşedinţia Comitetului Miniştrilor, promovând următoarele obiective prioritare:

• promovarea standardelor democratice şi ale bunei guvernări;
• întărirea protecţiei generale a drepturilor omului în Europa, inclusiv în zone în care sistemele existente nu sunt încă eficiente;
• dezvoltarea unor societăţi inclusive, prin promovarea diversităţii şi a dialogului între religii şi culturi;
• întărirea eficienţei şi a coerenţei arhitecturii instituţiilor europene.
  • Lista completă